Nici la fundașii stânga nu stăm mai bine. Apelăm la Bancu, de meserie mijlocaș, fără deprinderi de apărător. Cristi Ganea, dincolo de problemele medicale, a jucat foarte puțin în ultima vreme. Ca și Toșca. Iar competiția internă ni-i arată, în partea ei de vârf, pe Camora, Junior Morais, Radunovici, Sato.
Ultimele câteva luni din existența lui George Țucudean sunt pline de mistere. Când s-a cerut afară la pauza unui meci cu Mediașul, iar până la final a părăsit arena din Gruia, pentru a evita întâlnirea cu reporterii, ni s-a spus că a acuzat o stare proastă, din cauza unei răceli.
Din fericire, amândoi, atât Mangia, cât și Pancu, au pus mâna pe volanul vorbelor și au luat viraje fericite.
Și Steaua Armatei și-a petrecut ultimele săptămâni tot în Antalya, de unde s-a întors ca să se împiedice de acest adversar cu un nume feminin atât de melodios. Pardon, doamna Carmen! Pe loc repaus, fotbaliști oșteni!
Așadar, la Ovidiu, care pe care. Remiza califică Botoșaniul doar în cazul în care Poli Iași nu câștigă. Viitorul-Botoșani, un meci parcă brodit pentru ultima etapă a sezonului regulat.
Cei 10 pumni ai lui Alexadru David „La o palmă primită, dăm 10 pumni înapoi”, spunea recent președintele lui Dinamo.
Andrei Vochin a propus ca Supercupa României să se dispute dincolo de granițe, în regiuni ale Europei intens populate de români.
Preferăm și aplaudăm această ipostază a Simonei, de luptătoare împotriva infernalei canonade a Serenei, acelei ipostaze molatice, de slalom bine chivernisit printre premii în bani și puncte ATP.
Să fim rezonabili. Putea s-o bată pe Simona numărul 60, sau numărul 62, sau orice alt număr neașteptat, dar nu tot Kaia Kanepi.
Simona n-a mers la Shenzen și a pierdut 250 de puncte WTA. Oricum era frig acolo, fetele se produceau în colanți, în bluze groase, departe de designul delicat al fustițelor tenisului. În acest timp Simona a hrănit pui de cangur și a pozat ursuleți koala în mult mai calda și mai plăcuta Australie.
La aproape o jumătate de veac de la meciul impecabil împotriva lui Pele, Liță Dumitru merită alt set generos de aplauze!
Dar când ești atât de meticulos în relația cu cei pe care-i conduci, n-ar fi rău să mai adaugi la cele 28 de capete de pod ale filosofiei tale despre antrenorat încă unul. Al 29-lea. În care să scrie clar că tu, antrenorul, ești singurul care decide anumite lucruri.
